CIPRIAN PORUMBESCU

Nascut la 14 octombrie 1853,la Sipotele Sucevei, a decedat la 6 iulie 1883 la Stupca.Fiul lui Iraclie Golembiovski(Porumbescu din 1881).

A studiat muzica la Suceava si Cernuti,apoi in Viena cu Anton Bruckner si Franz Krenn.Intre 1873-1877 a studiat teologia ortodoxa la Cernauti.

Din cauza saraciei nu s-a putut bucura de o formare muzicala continua,la Suceava si Cernauti a condus corul Societatii Arboroasa, iar in anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Manastirii Putna,alaturi de M.Eminescu,Ioan Slavici,A.D.Xenopol,N.Iorga si multi altii participa si tanarul Ciprian Porumbescu,uimind asistenta cu minunata sa vioara.La Viena dirijeaza corul Societatii Studentesti „Romania Juna”.

In scurtul sau voiaj in Italia, il cunoaste pe marele Giusseppe Verdi, pe care il impresioneaza muzica lui Ciprian,afirmand:”mare minune…nu cunosc cantecul asta ,dar parca l-am mai auzit candva.”Ciprian a fost arestat pentru activitatea sa politica(motivul fiind o scrisoare trimisa de „Arboroasa”primariei Iasului, care comemora pe Grigore Dica Voda, domnitor ce s a opus rapirii Bucovinei, autoritatiile austriece au reactionat imediat),fiind condamnat de cei care nu i intelegeau impotrivirea fata de dominatia austriaca asupra Bucovinei.De altfel pentru crezul sau de libertate a facut trei luni de inchisoare timp in care tuberculoza de care suferea i s a agravat.Cuprins de friguri , scuipand sange i scria tatalui sau:”Sunt bine ,tata.Sed in celula si cant Gaudeamus igitur.Numai pacat ca cei ce ma asculta nu stiu latineste.”

Printre cele mai populare lucrari sunt:”Balada pentru vioara si orchestra op.29”.opereta „Crai Nou”pusa in scena pentru prima data in sala festiva a Gimnaziului Romanesc din Brasov(astazi Colegiul National „Andrei Saguna”)unde pentru o scurta perioada a fost profesor de muzica(1881-1883).A compus muzica pentru celebrul cantec patriotic „Pe al nostru steag este scris Unire”(muzica folosita astazi petru Albania,este imnul national”Hymni i Flamurit).De asemenea a scris si melodia fostului imn:”Trei culori”.

A mai scris: „Rapsodia romana pentru orchestra”,”Inima de roman”,”Hora”, „Gaudeamus igitur”, „Oda ostasilor romani”, „Serenada”, „La malurile Prutului”, „Altarul manastirii Putna”, „Te ai dus, iubite” , „Cat te am iubit”,” Lasati ma sa cant”, „Cantarile do major”, „ Tatal nostru”, „Adusu-mi-am aminte”, „Condacul Maicii Domnului”, „Proceasna de Pasti”, „Axion de Rusalii”.

Mult pre devreme,la doar 29 de ani, Ciprian Porumbescu se stinge, bolnav de tuberculoza, in casa de la Stupca, sub ochii tatalui sau si a surorii sale,Marioara.Seara a cerut hartie si creion,si si a intitulat lucrarea „Tempo Passati”, pentru el nu mai exista decat trecutul cu magia amintirilor… Detalii aici.

IRACLIE GOLEMBIOVSKI

Iraclie Golembiovski, se naste pe 9 martie 1823 in Sucevita,fiul Varvarei si al Atanasie Golembiovski din Sucevita.A studiat la Gimnaziul din Cernauti, apoi la Institutul Teologic Cernauti, definitivandu- si studiile la Lemberg.In vacante culege cantece populare,povesti, pe care mai tarziu il le da lui Alecsandri.

In tot acest timp compune melodii si scrie poezii, frecvantand chiar si un curs al lui Aron Pumnul.La 11 august 1850,Iraclie primeste un atestat prin care dovedeste ca era un student stralucit,il gasim prezent si in casa familiei Hurmuzaki, ca apoi sa devina secretar la gazeta” Bucovina”.In 1850 este hirotonisit de catre episcopul Eugenie Hacman si trimis la Sipot.Aici infiinteaza o scoala, pe care o conduce , cu rezultate deosebite.Apoi este transferat la Boian, unde era o razmerita religioasa determinata de politica de deznationalizare,parohul Iraclie este apreciat pentru ca tine slujba in trei limbi:romana,germana si polona.Lupta impotriva preotilor uniti si aduce la credinta in jur de 300 de familii,castigandu-si dragostea locuitoriilor din Boian.Dar situatia financiara a lui Iraclie era precara(avea deja cinci baieti:Emilian,Ciprian,Stefan,Titu si Alecu si o fata Marioara).

Iraclie in aceasta perioada leaga o prietenie stransa cu Carol Miculi(compozitor si pianist,elevul lui Chopin si director artistic al Societatii Filarmonice din Lemberg).

In 1861 la insistentele lui Alecu Hurmuzaki,Iraclie candideaza la alegeriile pentru Dieta Bucovinei.In aprilie 1865,Iraclie primeste parohia Stupca.Aici a si profesat la scoala din sat ca invatator(1877-1878)cu un succes foarte mare.Dupa 19 ani paraseste comuna Stupca si casa inconjurata de trandafiri si este numit paroh la Fratautii Noi.

In 1881,Iraclie primeste deminitatea de exarh cu distinctia de brau rosu, a fost ales egumen la manastirea Putna,dar o boala grea l-a invins si se stinge din viata la 13 februarie 1896(in varsta de 73 de ani).

Activitatea literara a lui Iraclie,se manifesta atat pe plan publicistic:este secretarul gazetei „Bucovina”(scoasa de fratii Hurmuzaki),colaboreaza cu reviste precum:”Concordia”(Budapest

a),”Romanul”(Bucuresti),”Foaia pentru minte ,inima si literatura”(Brasov),”Albina”(Budapesta),”este colaborator cu Aron Pumnul la brosura:”Convorbire intre un tata si fiul lui asupra limbei si literelor roamnesti”(Cernauti),”Foaia Societatii pentru cultura si literatura romana in Bucovina”,”Candela”, „Zimbrul”, „Romania Literara” etc.In aceste gazete i-au aparut mai ales poezii cu caracter patriotic scrise sub influienta lui Vasile Alecsandri si Aron Pumnul.

Proza, constituie opera sa de maturitate cu pronuntat caracter istoric si memorialistic:”Pronumele meu strain-mantuitor”, „Pronumele meu strain-fatal”, „Un episod hazliu de la manastirea Putna”, „Dezmormantarea domnitorilor Moldovei”, „Amintiri despre V. Alecsandri”, „Un episod extraordinar din 1841”, „ Un episod din 1848”, „Cum a venit Pumnul in Bucovina”, „Emilia”, „Istoria violinei lui Ciprian Porumbescu” etc.

ALEXANDRU BOCANET

Nascut la 15 februarie 1944, din familia Bocanet din Stupca,regretatul regizor a fost victima cutremurului devastator,din martie 1977.Alexandru Bocanet era prieten apropiat cu Toma Caragiu,cu care imparte pana si ultimele sale momente.Deoarece se afla la acesta pentru a urmari impreuna, primul lung metraj”Gloria nu canta”,in care Toma Caragiu detinea rolul principal.Anul acesta ar fi implinit 64 de ani ,a murit la 33 de ani,dupa 11 ani de creatie.A lucrat impreuna cu Dan Tufanu,Florin Pitis si Anda Calugareanu.A studiat Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti.A colaborat cu Doina Levintza la o emisiune de divertisment intitulata „Profil pe 625 de lei”,urmat de „Gala lumilor” si filmul „Un orfelin iubea o orfelina

MIHAI PANZARU ( PIM )

Nascut in Bucuresti la 16 ianurie 1946, provine din familia Moldovan, din Stupca,copilarind pe aceste meleaguri,a facut scoala generala si liceul la Suceva si Facultatea de hidrotehnica Bucuresti.A debutat la „Urzica”(1969),a colaborat cu rubrici de caricatura la principalele publicatii tiparite, la radio si la televiziune.A publicat in tara si in strainatate,peste 20000 de lucrari de grafica umoristica, portrete,ilustratii de carte, a facut afise si scenografie pentru teatru.

Are 25 de premii nationale importante si 5 mari premii internationale,peste 150 de participari la saloane nationale de umor si peste 100 de saloane internationale in 20 de tari de pe 5 continente,peste 500 de lucrari aflate in colectii particulare sau de stat,aflate in tara sau in strainatate.

Membru in peste 50 de jurii nationale si internationale de grafica umoristica, vicepresedinte al Asociatiei Caricaturistilor Profesionisti din Romania, membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania,jurnalist, absolvent al Universitatii” Marea Neagra pentru drepturiile omului”, a studiat sapte ani vioara,masterand in arte vizuale si design artistic, brevet al Ordinului National „Pentru Merit”artistic,in Rang de Cavaler cu Crucea de Argint, acordat de Presedintele Romaniei, brevet de „Luptator pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989”, acordat de Presedintele Romaniei,are peste 30 de carti de literatura umoristica romaneasca ilustrate.

A primit premiul pentru grafica de carte al” Fundatiei culturale a Bucovinei”,membru al Asociatiei culturale romano-franceze”Pentru arta si latinitate” ,”Nova Bucovina”,colaborator al Casei de Cultura belgiano-romana din Bruxelles.

Este cetatean de onoare a oraselor:Petrila, Gura-Humorului,Suceava, profesor de grafica la Scoala de Arte-Ion Irimescu ,Suceava.